abba

 Va intrebati ce cauta ABBA aici pe un site de rock.As dori sa mentionez ca aceasta trupa merita locul ei din cauza impactului mondial ce la avut in muzica globala.Doresc sa aduc aminte de ei si sa le dedic un loc aparte in istoria muzicii.Ei au fost niste monstri sacrii cu care multi dintre noi am copilarit.Da,au fost si multi altii dar acestia intra oriunde e vorba de istoria muzicii.tocmai din cauza succesului enorm de care s-au bucurat...
 ABBA a fost o formaţie suedeză de muzică pop activă din 1972 până în 1982. Cvartetul era format din muzicienii Benny Andersson şi Björn Ulvaeus, cărora li s-au alăturat cele 2 prietene ale acestora, Anni-Frid Lyngstad şi Agnetha Fältskog. Cei patru au dominat clasamentele muzicale mondiale între mijlocul anilor 1970 şi începutul anilor 1980. Titulatura formaţiei este un acronim, provenind de la iniţialele prenumelor celor patru protagonişti.
 Grupul a vândut peste 370 de milioane de înregistrări.ABBA a fost de asemenea primul grup pop din Europa continentală care s-a bucurat de mare succes în clasamentele lumii anglofone (în principal în Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă), iar ca urmare a popularităţii sale enorme li s-au deschis apoi şi uşile scenelor Europei continentale.

 Înainte de a-şi uni destinele în faimosul grup pop care a dominat artistic anii '70, fiecare dintre cei patru componenţi se afirmase în viaţa muzicală: Björn cu Hootenanny Singers la începutul anilor '60, Benny ca lider la The Hep Stars, Agnetha înregistra din 1967, având deja la activ câteva hit-uri, iar Anni-Frid îşi construise o carieră solistică, în parte şi cu ajutorul lui Benny, alături de care se afla din 1970.
 În 1967 Bjorn şi Benny au realizat prima lor melodie, iar spre sfîrşitul anului au stabilit un parteneriat ca şi compozitori. Tot în această perioadă Benny părăseşte grupul The Hep Stars în timp ce Hootenanny Singers devine o formaţie doar de studio. Cel care avea să devină managerul formaţiei ABBA a fost Stig Anderson, care a contribuit şi la scrierea versurilor multora dintre hit-urile formaţiei ABBA în perioada primilor ani de carieră. În primăvara anului 1969, Bjorn şi Benny le-au cunoscut pe Agnetha Faltskog şi Anni-Frid Lyngstad. Odată cu apariţia lui Benny şi Björn ca duo pe disc şi în spectacole, cu cele două fete apărând ca back-up vocal, ideea cvartetului începe să prindă viaţă.
 Formaţia se înfiinţează în 1971, iar numele ABBA, provenit din alăturarea iniţialelor componenţilor, apare în 1973. În acest an, formaţia a intrat în selecţiile suedeze pentru EUROVISION, cu melodia Ring-Ring, care s-a clasat pe locul 3. Melodia şi albumul cu acelaşi nume intră pe poziţiile de top ale Suediei, devenind hit şi în câteva ţări europene.
 Un an mai târziu, pe 6 aprilie 1974,grupul participă la concursul EUROVISION desfăşurat la Brighton, în Marea Britanie, unde câştigă detaşat cu piesa Waterloo. Audienţa a fost estimată la 500 de milioane de telespectatori. În ţările europene melodia s-a instalat în clasamente pe locul întâi, iar în Statele Unite a înregistrat un loc 6, o adevărată performanţă ţinând cont de faptul că la aceea dată festivalul EUROVISION era practic necunoscut peste ocean.

 În 1975 lansează albumul ABBA, cuprinzând hiturile I do, I Do, I Do, I Do, I Do, S.O.S., Mamma Mia. În Australia grupul devine extrem de popular, albumul fiind pe locul 1 luni de zile. Filmul ABBA - THE MOVIE, turnat în cursul turneului în Australia, deţine până în ziua de azi recordul de audienţă, cu 54% de spectatori din întreaga populaţie.
 1976 este anul în care ABBA a fost declarată una din cele mai populare formaţii din lume. Cel de-al 4-lea album al formaţiei, Arrival, este finalizat la sfârşitul anului 1976, şi cuprinde hiturile Fernando, Dancing Queen, Money, money, money, Knowing me, knowing you. În 1977, ABBA efectuează un mare turneu mondial şi doi ani mai târziu cântă în Statele Unite. Discurile single şi albumele se succed într-o cursă ameţitoare, în aprilie 1977, Dancing Queen devine numărul 1 în Marea Britanie.
 Succesul financiar al grupului aduce economiei suedeze venituri mai mari decât cele ale concernului VOLVO.
În 1977 apare The Album, printre piese numărându-se Eagle, Take a chance on me, The name of the game şi Thank you for the music.
  Succesele enorme au fost şi cauza destrămării grupului. După mulţi ani de convieţuire, Benny şi Frida se căsătoresc în 1978, pentru a divorţa în februarie 1981, trei ani mai târziu. Celălalt cuplu, Björn şi Agnetha, căsătoriţi în 1972, divorţează în 1979. Unul dintre motive a fost ambiţia solistică a fetelor. În primăvara anului 1978 formaţia a susţinut o campanie promoţională în S.U.A., unde melodia Take a chance on me s-a clasat pe locul 3. Urmează lansarea celui de-al 6-lea album, Voulez-Vous, ce conţine melodiile I Have A Dream şi Chiquitita. În toamna 1979 apare single-ul Gimme! Gimme! Gimme!. În aceeaşi perioadă a avut loc turneul din Canada, S.U.A. şi Europa.

 Spre sfârşitul anului 1979 apare şi compilaţia GREATEST HITS - volumul 2, care devine un mare succes internaţional. Turneul susţinut în Japonia, în martie 1980, va fi pentru formaţia ABBA ultimul concert live. În următoarea jumătate a anului va fi înregistrat următorul album al formaţiei, Super Trouper, ce conţine hitul The winner takes it all. Spre sfârşitul anului apare cel de-al 8-lea album, The Visitors, melodia One of us fiind considerată cel mai mare hit al albumului. Splendoarea melodică, perfecţiunea orchestraţiilor şi carisma celor patru au fost componentele reţetei uriaşului impact. Spre sfîrşitul anului 1982, ABBA decide să ia o pauză, menţionând că revenirea lor ar putea avea loc peste câţiva ani, ceea ce nu s-a întâmplat.
 Agnetha şi Frida şi-au încercat cariera solo, iar Benny şi Bjorn s-au retras ca autori. Pe parcursul anilor ce au urmat, din 1993 şi până în 2002, au fost realizate mai multe compilaţii care s-au vândut foarte bine.
ABBA a rămas un nume legendar al muzicii pop mondiale, înscris pe mai mult de 400 de milioane de discuri. Splendoarea melodică, perfecţiunea orchestraţiilor şi carisma celor patru au fost componentele dominante ale reţetei uriaşului succes. În 2001 albumul The Definitive Collection a dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular grup suedez al anilor ’70, al cărui repertoriu se reeditează continuu.

  www.abbasite.com

Albume

• Ring Ring (1973)
• Waterloo (1974)
• ABBA (1975)
• Arrival (1976)
• The Album (1977)
• Voulez-Vous (1979)
• Super Trouper (1980)
• The Visitors (1981)

VIDEO

ring ring

i do,i do,i do...

waterloo

mamma mia

money,money,money

enter in rock and roll hall of fame

 

genesis

Informaţii generale
Origine	Godalming, Surrey, Anglia
Gen muzical	Rock, Pop rock, Rock progresiv
Ani de activitate	1967-1999 2006-prezent
Case de discuri	Virgin Charisma Atlantic Atco Decca ABC Impulse Rhino
Website	www.genesis-music.com
Membri
Phil Collins Mike Rutherford Tony Banks
Foşti membri
Peter Gabriel Steve Hackett Anthony Phillips John Mayhew John Silver Chris Stewart Ray Wilson

 Genesis este o trupă rock engleză formată în 1967. Actualmente trupa este alcătuită din Phil Collins (voce şi tobe), Mike Rutherford (chitară şi chitară bass) şi Tony Banks (clape). Peter Gabriel, Anthony Phillips şi Steve Hackett au jucat un rol important în primii ani ai trupei. Genesis se află printe cei mai bine vânduţi 30 de artişti din istorie cu aproximativ 150 de milioane de albume vândute la nivel mondial.
 Genesis şi-a început activitatea ca o trupă pop în anii 1960. În timpul anilor 1970 au evoluat într-o trupă de rock progresiv, incorporând structuri melodice complexe şi instrumentaţie elaborată iar concertele lor au devenit experienţe teatrale prin designul de scenă inovativ, elemente pirotehnice, costume elaborate şi poveşti spuse pe scenă. Această a doua perioadă a fost caracterizată prin melodii lungi cum ar fi piesa de 23 de minute Supper's Ready şi albumul conceptual din 1974, The Lamb Lies Down on Broadway. În anii 1980, trupa a cântat într-un stil pop accesibil; această schimbare de stil a adus trupei primul album numărul 1 în Regatul Unit, Duke, şi singurul single numărul 1 în Statele Unite, Invisible Touch.
 Genesis şi-a schimbat componenţa de câteva ori. Frica de scenă l-a făcut pe membrul fondator Anthony Phillips să părăsească trupa în 1970. În 1975, Collins, atunci toboşarul trupei, l-a înlocuit pe Peter Gabriel ca solist vocal după o lungă căutare a unui înlocuitor. În 1977, chitaristul Steve Hackett a părăsit trupa. După ce Phil Collins a părăsit trupa în 1996, Genesis l-a recrutat pe Ray Wilson (fost solist al trupei Stiltskin). Wilson a apărut pe albumul din 1997, Calling All Stations, după care trupa a anunţat o perioadă de pauză. Totuşi, în 2007, Banks, Collins şi Rutherford s-au reunit pentru un turneu în 20 de oraşe din Europa şi America de Nord, ceea ce a inclus un concert gratuit la Circo Massimo din Roma în faţa a 500.000 de fani. Genesis este una din cele cinci trupe care să fie incluse în Rock and Roll Hall of Fame în 2010.

rock and roll hall of fame

Rock and Roll Hall of Fame and Museum este un muzeu din Cleveland, Ohio, Statele Unite, dedicat industriei muzicii și istoriei unor artiști, producători sau formații foarte cunoscute sau care au avut o influență deosebită asupra industriei muzicii, în special din domeniul rock and roll.

 The Rock and Roll Hall of Fame, cu Lacul Erie în fundal.

 O serie de artiști sunt introduși în panoplia muzeului, prin intermediu unei ceremonii anuale desfășurată la New York City. În cadrul primei ceremonii au fost introduși, la data de 23 ianuarie 1986, Chuck Berry, James Brown, Ray Charles, Sam Cooke, Fats Domino, the Everly Brothers, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis, Little Richard și Elvis Presley.
 În prezent, grupurile sau indivizii sunt calificați pentru introducere la 25 de ani de la prima apariție a unei înregistrări. Nominalizații trebuie să aibă o influență și o importanță deosebită în istoria rock and roll. Patru categorii sunt recunoscute: Artiști, Non-Artiști, Influențe timpurii, și, începând cu anul 2000, Oameni din culise.

Artiști

 Categoria Artiști include căntăreți și instrumentiști.
Un comitet de nominalizare compus din istorici ai muzicii selectează numele pentru categoria Artiști, care sunt mai apoi votate de aproximativ 1000 de experți, incluzând academicieni, jurnaliști, producători, și alte persoane care au experiență în industria muzicală. Artiști care strâng cele mai multe voturi peste 50% dintre voturile exprimate sunt selectați pentru a fi introduși; anual, între cinci și șapte nominalizați sunt aleși. Un nume din muzica rock-and-roll a fost introdus de 2 ori, Michael Jackson.

Non-Artiști

 

 Sculpturi în formă de chitară din exteriorul Rock Hall din anul 2004

Categoria Non-Artiști include compozitori, producători, DJ, directori din industria muzicală, jurnaliști de muzică, și alte profesii.
 Câteva nume selecționate la categoria Non-Artiști îi includ pe Sam Phillips fondatorul Sun Records, DH-ul Alan Freed, producătorul lui Ronettes și Righteous Brothers Phil Spector, producătorul lui Beatles George Martin, fondatorul mărcii de chitară Fender, Leo Fender, fondatorul revistei Rolling Stone și editorul Jann Wenner, și Ahmet Ertegün, fondatorul Atlantic Records și fondatorul și directorul muzeului.
Un comitet separat de selecție face nominalizările pentru categoriile Non-Artiști și Influențe timpurii.

Influențe timpurii

 Influențe timpurii include artiști din domenii mai vechi, în deosebi country, folk și blues, a căror muzică a inspirat și a influențat artiștii rock and roll. Cei mai recenți adăugați în aceasta categorie sunt Nat King Cole și Billie Holiday în anul 2000. Alți artiști remarcabili incluși sunt muzicianul country Hank Williams, muzicianul de blues Howlin' Wolf, muzicianul de jazz Louis Armstrong.

Oameni din culise

Categoria „Oameni din culise” include veterani ai sesiunilor muzicale, ei fiind nominalizați de către un comitet compus în special din producători.

Cântăreţul american Alice Cooper este nominalizat la Rock and Roll Hall of Fame. Foto: Reuters.

   

 Bon Jovi, Alice Cooper, Beastie Boys, Donna Summer, Tom Waits şi Neil Diamond se află printre cei 15 artişti care au fost nominalizaţi, marţi, pentru a fi incluşi în Rock and Roll Hall of Fame în anul 2011, informează Mediafax, citând Reuters.
Printre cei care mai fac parte din listă se numără şi: LL Cool J, Chic, Donovan, Dr. John, J. Geils Band, Darlene Love, Laura Nyro, Joe Tex şi Chuck Willis.
 Numele laureaţilor vor fi prezentate la sfârşitul anului după ce vor fi supuşi votului celor peste 500 de membri cu drept de vot din industria muzicală americană. Ceremonia de includere a artiştilor în Rock and Roll Hall of Fame va avea loc pe 14 martie 2011 la Waldorf Astoria Hotel din New York.
Grupul pop suedez Abba, trupa punk The Stooges, trupa de rock britanică Genesis, starul muzicii raggae Jimmy Cliff şi trupa pop britanică The Hollies sunt legendele muzicale ce au fost incluse în Rock and Roll Hall of Fame în anul 2010.
 Rock and Roll Hall of Fame este un muzeu înfiinţat în 1986, la Cleveland, în statul Ohio din SUA, pentru a îi onora pe cei mai cunoscuţi muzicieni, trupe sau producători, care au influenţat într-un mod decisiv industria muzicii, în special genul rock 'n' roll. Dintre cele patru categorii, singura în care se fac nominalizări anual este cea a artiştilor - solişti, instrumentişti, trupe. Pentru a fi eligibili la nominalizare, artiştii trebuie să îşi fi lansat primul disc cu cel puţin 25 de ani înainte.

 Formaţia pop suedeză Abba a fost inclusă în 2010 în Rock and Roll Hall of Fame, potrivit site-ului rockhall.com. Ceremonia a avut loc luni, 15 martie, la Hotelul Waldorf Astoria din New York şi a fost transmisă live în Madison Square Gardin's. Personalităţile muzicale incluse în muzeul Rock and Roll Hall of Fame sunt alese în urma votului exprimat de cei peste 500 de membri ai Fundaţiei Rock and Roll Hall of Fame.
 În ciuda criticilor unora care consideră că trupa Abba nu poate fi inclusă în categoria "rock", membrii Fundaţiei Rock and Roll Hall of Fame au luat decizia de a include cvartetul pop suedez printre laureaţii din acest an.
 Trupa Abba a devenit cel mai bine vândută formaţie din istoria muzicii pop graţie unor piese devenite celebre precum "Money, Money, Money" şi "The Winner Takes It All". Grupul s-a destrămat în 1982, dar s-a bucurat de o "renaştere" spectaculoasă cu ajutorul piesei de teatru şi al musicalului "Mamma Mia!", inspirat din numeroasele hituri ale trupei.
 Printre legendele muzicale incluse în 2010 în Rock and Roll Hall of Fame se numără şi trupa de rock britanică Genesis, trupa pop britanică The Hollies, starul muzicii raggae Jimmy Cliff şi trupa punk The Stooges, formată în jurul artistului Iggy Pop şi devenită faimoasă la sfârşitul anilor '60 şi începutul anilor '70, fiind considerată formaţia care a redefinit şi influenţat considerabil stilurile punk, alternative şi heavy.
 Jamaicanul Jimmy Cliff este considerat artistul care a lansat muzica raggae pe plan internaţional prin filmul şi albumul său din 1972 "The Harder They Come". The Hollies a avut peste douăzeci de hituri în clasamentele muzicale britanice din anii '60 şi '70, precum "He Ain't Heavy, He's My Brother". Grupul Genesis a debutat ca o trupă rock în Marea Britanie la sfârşitul anilor '60. "Această selecţie reprezintă o adevărată confluenţă de artişti. Cu toţii au contribuit la dezvoltarea industriei noastre", a declarat Joel Peresman, preşedintele Fundaţiei Rock and Roll Hall of Fame, citat de AFP.

u2

U2
Informaţii generale
Nume naştere	Feedback
Alte nume	The Hype
Origine	Dublin, Irlanda
Gen muzical	Rock Alternative rock Post punk
Ani de activitate	1976 — prezent
Case de discuri	Island Records MCA Music, Inc. Interscope Mercury Records
Website	www.u2.com
Membri
Bono (Paul David Hewson) - solist vocal, muzicuţă, guitar The Edge (David Howell Evans) - chitară, clape, vocal Adam Clayton - chitară bas Larry Mullen Jr. - tobe, percuţie
Foşti membri
Dick Evans

 U2 este o formaţie rock din Dublin, Irlanda, ai cărei membri sunt: Bono (voce şi chitară), The Edge (chitară, claviaturi şi voce), Adam Clayton (chitară bas) şi Larry Mullen Jr. (baterie şi percuţii). Înfiinţată în 1976, U2 a rămas printre cele mai apreciate prezenţe din lumea muzicală începând cu mijlocul anilor 1980. Grupul a vândut peste 140 de milioane de albume în întreaga lume, având peste şase albume numărul 1 în Statele Unite ale Americii şi nouă numărul 1 în Regatul Unit, fiind una din cele mai de succes formaţii rock din toate timpurile.

  În 1976, tinerii U2 aveau o pricepere muzicală limitată, dar, în schimb, spre mijlocul anilor 1980 deja lansaseră mai multe albume marcate prin turnee internaţionale. Odată cu apariţia discului The Joshua Tree (1987), membrii formaţiei au trecut „de la nivelul de eroi la cel de supervedete” (Rolling Stone).Deşi grupul a câştigat reputaţia de deschizător de drumuri prin fiecare album lansat, în primii ani '90 a dat o replică revoluţiei muzicale dance prin recunoaşterea propriei stagnări şi criticarea imaginii proprii, marcate de albumul mult aclamat de către critică Achtung Baby (1991) şi de turneul nonconformist Zoo TV (1992–3). Practic, formaţia s-a reinventat, înregistrările şi apariţiile în concert ulterioare continuând pe această linie experimentală.
U2 a câştigat 22 de premii Grammy,mai multe decât orice altă formaţie.Grupul a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame în 2005 (primul an când a fost posibil). Revista Rolling Stone a plasat U2 pe locul 22 în lista celor mai mari o sută de muzicieni din toate timpurile.De-a lungul carierei, membrii U2 s-au implicat în campanii pentru drepturile omului şi dreptate socială, susţinând Amnesty International, Campania ONE, şi campania DATA (Debt, AIDS, Trade in Africa), condusă de Bono.
 De la formare, U2 şi-au dezvoltat şi menţinut un sunet uşor de recunoscut, cu accent pe bucăţile instrumentale melodice şi pe bucăţile vocale expresive.^[112] Această abordare îşi are rădăcinile, parţial, în influenţa iniţială din partea producătorului de discuri Steve Lillywhite, influenţă venită într-o vreme când formaţia nu era cunoscută pentru prodigiozitatea muzicală. The Edge a utilizat în mod consistent un ecou ritmic şi un ecou artificial inconfundabil cuplat cu un burdon de influenţă irlandeză pe melodiile sale sincopate care creează un sunet ambiental bine-definit. Bono şi-a cultivat vocea de cap şi a prezentat o sensibilă înclinaţie lirică spre subiecte sociale, politice şi personale, păstrând un nivel grandios al compoziţiei. În plus, The Edge a descris U2 ca o formaţie esenţialmente live.
 În pofida acestor linii generale consistente, U2 au introdus noi elemente în repertoriul lor muzical la fiecare nou album. Sunetul U2 din perioada de început a fost influenţat de formaţii ca Television şi Joy Division, şi au fost descrişi ca având „o senzaţie de euforie” ce a rezultat din „chitara radiantă” a lui The Edge şi „vocea arzătoare” a lui Bono.Sunetul U2 a început din rădăcinile post-punk şi din bucăţile instrumentale simple şi minimaliste de pe Boy şi October, dar a evoluat după albumul War incluzând aspecte de funk şi dance, devenind mai versatil şi agresiv.Cele două albume au fost etichetate ca „solide şi asertive” de Rolling Stone,influenţate în mare măsură de producţia lui Lillywhite. The Unforgettable Fire, care începe cu The Edge cântând mai mult la claviatură decât la chitară, şi următorul album, The Joshua Tree, i-au avut la cârmă pe Brian Eno şi Daniel Lanois. În urma influenţei acestora, ambele albume au primit o „textură diversă”.Cântecele de pe The Joshua Tree şi Rattle and Hum au pus mai mult accent pe ritmurile inspirate de Lanois, amestecând stiluri distincte şi variate de gospel şi muzică blues, ce reieşea din fascinaţia formaţiei faţă de America, de cultura şi poporul acesteia. În anii 1990, U2 s-au reinventat, începând să folosească sintetizatoare, distorsiunea, şi ritmurile electronice preluată din muzica alternativă, dance sau chiar hip-hop pe Achtung Baby, Zooropa şi Pop.Anii 2000 i-au găsit pe U2 revenind la un sunet simplu şi la un ritm tradiţional, folosind pe scară mai restrânsă sintetizatoarele şi efectele speciale.
 Comentariul social şi politic, adesea îmbogăţit cu imagistică spirituală, religioasă creştină, reprezintă un aspect major al conţinutului versurilor U2. Cântece ca „Sunday Bloody Sunday” şi „Mothers of the Disappeared” au fost inspirate din evenimentele vremii. Primul este despre frământările din Irlanda de Nord,iar al doilea se referă la lupta mamelor ai căror copii fuseseră răpiţi şi ucişi în timpul dictaturii militare din Argentina, începută în 1976.
 Conflictele personale ale lui Bono şi problemele familiale au colorat cântece ca „Mofo”, „Tomorrow” şi „Kite”. Dorul şi rugămintea sunt un alt motiv frecvent,în cântece ca „Yahweh”, „Peace on Earth”, şi „Please”. Pierderea şi tristeţea, combinate cu speranţa şi perseverenţa, motive centrale în The Joshua Tree, au inspirat mare parte din compoziţia U2. Aceste idei au fost amplificate şi de experienţele personale ale lui Bono şi ale formaţiei din tinereţea lor petrecută în Irlanda, ca şi de activismul lui Bono din perioada sa de maturitate. U2 s-au folosit de turnee, cum ar fi Zoo TV şi PopMart, pentru a caricaturiza moda socială, cum ar fi supraîncărcarea mass-media şi respectiv consumerismul.
 În timp ce formaţia şi fanii săi afirmă adesea natura politică a muzicii lor, versurile şi muzica U2 au fost criticate ca apolitice din cauză că sunt vagi, au o imagistică neclară şi le lipsesc referinţele directe la persoane.

 U2 a câştigat primul premiu Grammy pentru The Joshua Tree în 1988, în total primind 22 de premii Grammy, aflându-se la egalitate cu Stevie Wonder într-un clasament al artiştilor contemporani cu cele mai multe Grammy-uri.Printre premiile obţinute se numără cel pentru cel mai bun duo sau grup rock, albumul anului, discul anului, cântecul anului şi cel mai bun album rock. British Phonographic Industry a premiat U2 cu şapte premii BRIT, dintre care cinci pentru cel mai bun grup internaţional. În Irlanda, U2 a câştigat 14 premii Meteor de când a început acest premiu să fie decernat, în 2001.Printre alte premii se numără un AMA, patru MTV Video Music Awards, zece premii Q,două premii Juno,trei premii NME, şi un Glob de Aur.Formaţia a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame la începutul lui 2005.

 Discografie

Discografia U2 este compusă din douăsprezece albume de studio, şapte albume live, cinci compilaţii, cincizeci şi opt discuri single, şi şapte discuri EP.Mai multe dintre discurile single ale formaţiei au adus formaţiei premii Grammy şi câteva melodii, printre care „One” şi „With or Without You” au fost incluse de revista Rolling Stone într-un clasament al celor mai bune 500 de cântece din toate timpurile.
Albumele de studio ale U2 sunt următoarele, în ordinea datei lansării:

Boy (1980) October (1981) War (1983) The Unforgettable Fire (1984) The Joshua Tree (1987) Rattle and Hum (1988)

Achtung Baby (1991) Zooropa (1993) Pop (1997) All That You Can't Leave Behind (2000) How to Dismantle an Atomic Bomb (2004) No Line on the Horizon (2009) video

sex pistols

Sex Pistols
Origine	Londra
Ani de activitate	1975-1978
Case de discuri	EMI, Virgin Records, Warner Bros.
Interpretare cu	Public Image Ltd. The Professionals Malcolm McLaren The Rich Kids Neurotic Outsiders Vicious White Kids Sham Pistols The Ex Pistols Siouxsie and the Banshees The Flowers of Romance
Website	http://www.sexpistolsofficial.com
Foşti membri
John Lydon (alias Johnny Rotten) – vocalist principal (1975–1978, 1996, 2002, 2003, 2007) Steve Jones – chitară, vocalist (1975–1978, 1996, 2002, 2003, 2007) Paul Cook – tobe (1975–1978, 1996, 2002, 2003, 2007) Glen Matlock – bas (1975–1977, 1996, 2002, 2003, 2007) Sid Vicious – bas (1977–1978)

 Sex Pistols a fost o trupă punk care a luat naştere la Londra în 1975.
Formaţia s-a numit iniţial "The Strand", apoi "The Swankers" şi după ce Malcom McLaren (co-proprietarul magazinului de anti-modă SEX din cartierul londonez Chelsea) le-a devenit manager, "The Sex Pistols".
Primul lor contract cu o casă de discuri a fost cu EMI. Dar scandalurile (de ex. în cadrul unui program la BBC, transmis în direct, Johnny Rotten a înjurat de mai multe ori) i-a pus într-o situaţie tensionată faţă de EMI. Cînd la aeroportul Heathrow în drum spre Amsterdam, unde urmau să aibă nişte concerte, formaţia a creat un scandal scuipându-se unii pe alţii şi înjurând angajaţii aeroportului, EMI le-a desfăcut contractul două zile mai târziu.
 Al doilea contract a fost cu A&M Records (contract desfăcut după şase zile deoarece Sid Vicious a vomitat pe biroul directorului la o petrecere ţinută în incinta casei de discuri).
Ultimul contract muzical din 2011 este cu studioul de înregistrări Virgin Records.

  Concertele la clubul "Paradiso" din Amsterdam au fost ultimele cu Matlock, care a părăsit trupa în februarie 1977. Potrivit zvonurilor a fost dat afară că îi plăceau The Beatles". Jones a spus că a fost dat afară pentru că îşi spăla picioarele prea des, dar Matlock însuşi spune că a plecat din cauza conflictelor cu Johnny Rotten.
Primul lor single l-au scos pe 26 noiembrie 1976. Pe topul oficial britanic a ajuns pe locul 38.
Când Matlock a fost înlocuit cu Sid Vicious (Simon John Ritchie), fost toboşar al formaţiilor Siouxsie & the Banshees şi The Flowers of Romance, formaţia era deja mai cunoscută datorită scandalurilor decât datorită muzicii lor.
 Sid Vicious a debutat în formaţie la un concert pe data de 3 aprilie 1977.

 God Save the Queen

 Al doilea single, "God Save the Queen", a ieşit pe 27 mai 1977. Cântecul a fost interzis de BBC.
Single-ul a ajuns pe locul 1 în revista NME, şi pe locul doi în topul oficial britanic.

 Never Mind the Bollocks

 Never Mind the Bollocks a ieşit pe data de 28 octombrie 1977. A fost bineînţeles scandal din cauza numelui.

  Ultimul concert al formaţiei în Marea Britanie a avut loc la clubul Ivanhoe's din Huddersfield, la 25 decembrie 1977, unde au cântat un matineu şi un concert seara, ambele în beneficiul pompierilor care se aflau în grevă.

 Turneul în SUA

 În ianuarie 1978 Sex Pistols au început un turneu în SUA, în special în statele din sud.
Pe 17 ianuarie 1978 Rotten a anunţat că a părăsit Sex Pistols.
Sex Pistols au continuat pentru scurt timp cu Cook, Jones şi Vicious.

Sex Pistols - Original Spunk

Album Aparut in: 2006-10-30

Label: Sanctuary

Sex Pistols - Sham Pistols Live

Album Aparut in: 2002-01-07

Label: Castle

Sex Pistols - The Live Collection

Album Aparut in: 2002-01-01

Label: Delta

Sex Pistols - The 76 Club

Album Aparut in: 1999-11-16

Label: Import

Sex Pistols - Live at Winterland 1978

Album Aparut in: 1997-01-01

Label: When

Sex Pistols - Filthy Lucre Live

Album Aparut in: 1996-07-01

Label: Caroline

Sex Pistols - Alive

Album Aparut in: 1996-03-09

Label: Castle

Sex Pistols - Chaos

Album Aparut in: 1996-02-27

Label: Restless

Sex Pistols - Pretty Vacant Live

Album Aparut in: 1996-01-01

Label: Virgin

Sex Pistols - The Great Rock N Roll Swindle 2002 DVD

Album Aparut in: 1993-01-01

Label: EMI

Sex Pistols - Live

Album Aparut in: 1992-03-09

Label: Alex

Sex Pistols - Live at Chelmsford Top Security Prison

Album Aparut in: 1990-01-01

Label: Restless

Sex Pistols - Flogging a Dead Horse

Album Aparut in: 1980-01-01

Label: Virgin

Sex Pistols - The Great Rock n Roll Swindle

Album Aparut in: 1979-01-01

Label: Warner Bros.

Sex Pistols - Never Mind the Bollocks Here s the Sex Pistols

Album Aparut in: 1977-10-01

Label: Warner Bros.

video

anarchy in uk - 1976

 
 steeping stone

something else - 1979  sid vicious

 

obituary

 Obituary este una dintre formaţiile fondatoare a genului death metal. S-a înfiinţat în Tampa, Florida (Statele Unite) sub titulatura Xecutioner în anul 1985. La scurt timp după lansarea albumului de debut şi-au schimbat denumirea în Obituary, care înseamnă "necrolog" în limba engleză. Obituary rămîne şi la ora actuală o formaţie de referinţă pentru curentul death metal din Florida, curent care a apărut la sfîrşitul anilor '80. Cause of Death, lansat în 1990 a devenit un album-cult al genului, iar John Tardy a fost recunoscut ca primul vocalist care a folosit aşa-numita voce death grunt, o voce agresivă, tipică genului, cu o tonalitate foarte joasă.      Formaţia s-a destrămat în 1997 şi s-a reunit în 2003. Pe perioada hiatus-ului, Donald Tardy a activat în trupa lui Andrew W.K., iar Allen West s-a concentrat asupra celor două proiecte ale sale, Lowbrow şi Six Feet Under. Trevor Peres a fondat trupa Catastrophic în 2001, care continuă să co-existe cu Obituary. Primul album de după reuniune, Frozen in Time a fost lansat în 2005, iar un an mai tîrziu a ieşit DVD-ul Frozen Alive, care cuprinde înregistrări video din turneul european de promovare al albumului de studio.
 În mai 2007 chitaristul Allen West a fost arestat pentru conducere sub influenţa alcoolului pentru a patra oară consecutiv şi a fost încarcerat pînă în februarie 2008. Locul său a fost preluat temporar de către Ralph Santolla, care a mai colaborat cu Deicide, Death, Iced Earth, precum şi cu trupa lui Sebastian Bach (Skid Row).

 În august 2007 a apărut cel mai nou disc Obituary cu titlul Xecutioner's Return (aluzie la titulatura lor originala - Xecutioner) sub egida Candlelight Records. A fost foarte bine primit de public şi de critici

http://www.obituary.cc/

Membri actuali

John Tardy - voce
Trevor Peres - chitară
Frank Watkins - chitară bass
Donald Tardy - tobe
Ralph Santolla - chitară

 Foşti membri

James Murphy - chitară
Daniel Tucker - chitară bass
Allen West - chitară

 Discografie

• 

  
  
  Slowly We Rot
  (1989)
• 

  
  
  Cause of Death
  (1990)
• 

  
  
  The End Complete
  (1992)
• 

  
  
  World Demise
  (1994)
• 

  
  
  Back from the Dead
  (1997)
• 

  
  
  Dead
  (1998)
• 

  
  
  Anthology
  (2001)
• 

  
  
  Frozen in Time
  (2005)
• 

  
  
  Xecutioner's Return
  (2007)  
  

  

  
   video