| U2 | ||
 | ||
| Informaţii generale | ||
|---|---|---|
| Nume naştere | Feedback | |
| Alte nume | The Hype | |
| Origine | Dublin, Irlanda | |
| Gen muzical | Rock Alternative rock Post punk | |
| Ani de activitate | 1976 — prezent | |
| Case de discuri | Island Records MCA Music, Inc. Interscope Mercury Records | |
| Website | www.u2.com | |
| Membri | ||
| Bono (Paul David Hewson) - solist vocal, muzicuţă, guitar The Edge (David Howell Evans) - chitară, clape, vocal Adam Clayton - chitară bas Larry Mullen Jr. - tobe, percuţie | ||
| Foşti membri | ||
| Dick Evans | ||
U2 este o formaţie rock din Dublin, Irlanda, ai cărei membri sunt: Bono (voce şi chitară), The Edge (chitară, claviaturi şi voce), Adam Clayton (chitară bas) şi Larry Mullen Jr. (baterie şi percuţii). Înfiinţată în 1976, U2 a rămas printre cele mai apreciate prezenţe din lumea muzicală începând cu mijlocul anilor 1980. Grupul a vândut peste 140 de milioane de albume în întreaga lume, având peste şase albume numărul 1 în Statele Unite ale Americii şi nouă numărul 1 în Regatul Unit, fiind una din cele mai de succes formaţii rock din toate timpurile.
În 1976, tinerii U2 aveau o pricepere muzicală limitată, dar, în schimb, spre mijlocul anilor 1980 deja lansaseră mai multe albume marcate prin turnee internaţionale. Odată cu apariţia discului The Joshua Tree (1987), membrii formaţiei au trecut „de la nivelul de eroi la cel de supervedete” (Rolling Stone).Deşi grupul a câştigat reputaţia de deschizător de drumuri prin fiecare album lansat, în primii ani '90 a dat o replică revoluţiei muzicale dance prin recunoaşterea propriei stagnări şi criticarea imaginii proprii, marcate de albumul mult aclamat de către critică Achtung Baby (1991) şi de turneul nonconformist Zoo TV (1992–3). Practic, formaţia s-a reinventat, înregistrările şi apariţiile în concert ulterioare continuând pe această linie experimentală.
U2 a câştigat 22 de premii Grammy,mai multe decât orice altă formaţie.Grupul a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame în 2005 (primul an când a fost posibil). Revista Rolling Stone a plasat U2 pe locul 22 în lista celor mai mari o sută de muzicieni din toate timpurile.De-a lungul carierei, membrii U2 s-au implicat în campanii pentru drepturile omului şi dreptate socială, susţinând Amnesty International, Campania ONE, şi campania DATA (Debt, AIDS, Trade in Africa), condusă de Bono.
De la formare, U2 şi-au dezvoltat şi menţinut un sunet uşor de recunoscut, cu accent pe bucăţile instrumentale melodice şi pe bucăţile vocale expresive.[112] Această abordare îşi are rădăcinile, parţial, în influenţa iniţială din partea producătorului de discuri Steve Lillywhite, influenţă venită într-o vreme când formaţia nu era cunoscută pentru prodigiozitatea muzicală. The Edge a utilizat în mod consistent un ecou ritmic şi un ecou artificial inconfundabil cuplat cu un burdon de influenţă irlandeză pe melodiile sale sincopate care creează un sunet ambiental bine-definit. Bono şi-a cultivat vocea de cap şi a prezentat o sensibilă înclinaţie lirică spre subiecte sociale, politice şi personale, păstrând un nivel grandios al compoziţiei. În plus, The Edge a descris U2 ca o formaţie esenţialmente live.
În pofida acestor linii generale consistente, U2 au introdus noi elemente în repertoriul lor muzical la fiecare nou album. Sunetul U2 din perioada de început a fost influenţat de formaţii ca Television şi Joy Division, şi au fost descrişi ca având „o senzaţie de euforie” ce a rezultat din „chitara radiantă” a lui The Edge şi „vocea arzătoare” a lui Bono.Sunetul U2 a început din rădăcinile post-punk şi din bucăţile instrumentale simple şi minimaliste de pe Boy şi October, dar a evoluat după albumul War incluzând aspecte de funk şi dance, devenind mai versatil şi agresiv.Cele două albume au fost etichetate ca „solide şi asertive” de Rolling Stone,influenţate în mare măsură de producţia lui Lillywhite. The Unforgettable Fire, care începe cu The Edge cântând mai mult la claviatură decât la chitară, şi următorul album, The Joshua Tree, i-au avut la cârmă pe Brian Eno şi Daniel Lanois. În urma influenţei acestora, ambele albume au primit o „textură diversă”.Cântecele de pe The Joshua Tree şi Rattle and Hum au pus mai mult accent pe ritmurile inspirate de Lanois, amestecând stiluri distincte şi variate de gospel şi muzică blues, ce reieşea din fascinaţia formaţiei faţă de America, de cultura şi poporul acesteia. În anii 1990, U2 s-au reinventat, începând să folosească sintetizatoare, distorsiunea, şi ritmurile electronice preluată din muzica alternativă, dance sau chiar hip-hop pe Achtung Baby, Zooropa şi Pop.Anii 2000 i-au găsit pe U2 revenind la un sunet simplu şi la un ritm tradiţional, folosind pe scară mai restrânsă sintetizatoarele şi efectele speciale.
Comentariul social şi politic, adesea îmbogăţit cu imagistică spirituală, religioasă creştină, reprezintă un aspect major al conţinutului versurilor U2. Cântece ca „Sunday Bloody Sunday” şi „Mothers of the Disappeared” au fost inspirate din evenimentele vremii. Primul este despre frământările din Irlanda de Nord,iar al doilea se referă la lupta mamelor ai căror copii fuseseră răpiţi şi ucişi în timpul dictaturii militare din Argentina, începută în 1976.
Conflictele personale ale lui Bono şi problemele familiale au colorat cântece ca „Mofo”, „Tomorrow” şi „Kite”. Dorul şi rugămintea sunt un alt motiv frecvent,în cântece ca „Yahweh”, „Peace on Earth”, şi „Please”. Pierderea şi tristeţea, combinate cu speranţa şi perseverenţa, motive centrale în The Joshua Tree, au inspirat mare parte din compoziţia U2. Aceste idei au fost amplificate şi de experienţele personale ale lui Bono şi ale formaţiei din tinereţea lor petrecută în Irlanda, ca şi de activismul lui Bono din perioada sa de maturitate. U2 s-au folosit de turnee, cum ar fi Zoo TV şi PopMart, pentru a caricaturiza moda socială, cum ar fi supraîncărcarea mass-media şi respectiv consumerismul.
În timp ce formaţia şi fanii săi afirmă adesea natura politică a muzicii lor, versurile şi muzica U2 au fost criticate ca apolitice din cauză că sunt vagi, au o imagistică neclară şi le lipsesc referinţele directe la persoane.
U2 a câştigat primul premiu Grammy pentru The Joshua Tree în 1988, în total primind 22 de premii Grammy, aflându-se la egalitate cu Stevie Wonder într-un clasament al artiştilor contemporani cu cele mai multe Grammy-uri.Printre premiile obţinute se numără cel pentru cel mai bun duo sau grup rock, albumul anului, discul anului, cântecul anului şi cel mai bun album rock. British Phonographic Industry a premiat U2 cu şapte premii BRIT, dintre care cinci pentru cel mai bun grup internaţional. În Irlanda, U2 a câştigat 14 premii Meteor de când a început acest premiu să fie decernat, în 2001.Printre alte premii se numără un AMA, patru MTV Video Music Awards, zece premii Q,două premii Juno,trei premii NME, şi un Glob de Aur.Formaţia a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame la începutul lui 2005.
Discografie
Discografia U2 este compusă din douăsprezece albume de studio, şapte albume live, cinci compilaţii, cincizeci şi opt discuri single, şi şapte discuri EP.Mai multe dintre discurile single ale formaţiei au adus formaţiei premii Grammy şi câteva melodii, printre care „One” şi „With or Without You” au fost incluse de revista Rolling Stone într-un clasament al celor mai bune 500 de cântece din toate timpurile.Albumele de studio ale U2 sunt următoarele, în ordinea datei lansării:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu