sâmbătă, 26 februarie 2011

dire straits



 În prima componenţă au figurat fraţii Mark (voce, chitară solo) şi David Knopfler (chitară ritmică), John Illsley (chitară bas) şi Pick Withers (baterie. Impresarul grupului era Ed Bicknell. Dire Straits a debutat în plină eră punk rock cu un stil convenţional, influenţat de muzica rock a anilor şaizeci; succesul a fost însă foarte mare, primul lor album – Dire Straits (1978) – câştigând discul de platină pentru vânzări. La începuturi, cei doi fraţi le cereau proprietarilor barurilor unde concertau ca amplificarea să se facă la un volum scăzut, astfel încât publicul să poată discuta fără efort.


 De-a lungul anilor, Mark Knopfler a fost compozitorul şi liderul formaţiei. Între cele mai cunoscute piese ale formaţiei se numără: „Sultans of Swing”, „Romeo and Juliet”, „Tunnel of Love”, „Telegraph Road”, „Private Investigations”, „Money for Nothing”, „Walk of Life” , „So Far Away” , „Brothers in Arms”, „Calling Elvis” ş.a.
 Dire Straits şi Mark Knopfler au vândut peste 120 de milioane de albume în toată lumea.


video

 money for nothing - live




 sultan of swing - live




Discografie

Albume de studio

Discuri EP

Albume în concert

Compilaţii

Dire Straits

    judas priest



     Judas Priest este una dintre cele mai importante formații engleze de heavy metal, care influențează numeroși artiști și trupe ale acestui stil. A fost înființată în 1969 de către K. K. Downing,Ian Hill si Alan Atkins. Numele formatiei provine de la piesa lui Bob Dylan "The ballad of Frankie Lee and Judas Priest" aflata pe LP-ul "John Wesley Harding". Ei au reusit sa vanda aproximativ 45 de milioane de copii ale albumelor pana in prezent.


    Albume

    • Rocka Rolla - 1974
    • Sad Wings of Destiny - 1976
    • Sin After Sin - 1977
    • Stained Class - 1978
    • Hell Bent for Leather - 1979 (lansat cu titlul Killing Machine in Marea Britanie, 1978)
    • Unleashed in the East - 1979 (concert in Japonia)
    • British Steel - 1980
    • Point of Entry - 1981
    • Screaming for Vengeance - 1982
    • Defenders of the Faith - 1984
    • Turbo - 1986
    • Priest...Live! -1987
    • Ram It Down - 1988
    • Painkiller - 1990
    • Metal Works '73-'93 -1993
    • Jugulator - 1997
    • Demolition - 2001
    • Angel of Retribution - 2005
    • Nostradamus - 2008
    • A Touch Of Evil: Live -2009

    www.judaspriest.com

    video

     beyond the realms of death

     
    breaking the law


    diamonds and rust


      anthrax


        Anthrax este o formatie de Thrash Metal / Heavy Metal formată în jurul anului 1981 la New York City, SUA, numărându-se printre cele mai populare trupe ale anilor ' 80 şi ale începutului anilor ' 90 si face parte din gruparea The Big Four Of Thrash alaturi de Metallica, Megadeth si Slayer, fiind printre primele formaţii ce au combinat Heavy Metal-ul cu Hardcore punk-ul si au adaugat influente din genul Speed Metal, formând genul Thrash Metal care i-a şi consacrat. Este de - asemenea printre singurele trupe de Thrash Metal ai caror vocalisti folosesc voci melodice in locul celor dure, guturale, caracterizate de ura, furie sau agresivitate.
       Este de-asemenea si printre primele formaţii care au combinat si Heavy metal-ul cu Rap-ul avand chiar si o colaborare cu Public Enemy pentru piesa Bring The Noise devening printre cele mai populare colaborari muzicale din istorie, numarandu-se si printre primii artisti care au inspirat formatiile de Rap Metal si ulterior Nu-Metal. Anthrax alaturi de Metallica si alte formatii la inceputul anilor ' 90 si-au schimbat stilul intr-unul mai accesibil si mai prietenos pentru public odata cu decaderea genurilor dure de Metal si Rock, ceea ce i-a nemultumit pe unii fani old school, insa nu au fost la fel de criticati precum Metallica pentru trecerea pe stiluri mai incete sau moderne de Hard Rock / Heavy Metal, respectiv Groove metal in detrimentul Thrash Metal-ului si nici n-au fost considerati comerciali. Anthrax au reuşit să vândă aproximativ 10 milioane de copii ale albumelor în întreaga lume de la formarea lor, lansand 9 albume de studio, al zecelea album fiind aşteptat pentru anul 2011, după ce a suferit o întârziere, iniţial fiind programat pentru lansare în a doua jumătate a anului 2010.
       Anthrax a fost formata la inceputul anului 1981 de chitaristul Scott Ian si Danny Lilker. Ei au gasit acest nume intr-un manual de biologie si l-au folosit pentru ca a sunat suficient de diabolic (agresiv) pentru ei. John Connely a lucrat cu trupa dar nu a fost niciodata un membru oficial. El doar a interpretat alaturi de ei in multe show-uri la inceputul lor, iar dupa o perioada a format Nuclear Assault impreuna cu Lilker in 1984. Line-up-ul Anthrax era format din bateristul Dave Weiss si basistul Kenny Kushner. Kushner, totusi, nu parea sa se adaptapteze dupa nevoile trupei si a fost inlocuit foarte repede cu Paul Kahn, dar Kahn deasemenea nu era potrivit pentru trupa, asa ca Lilker a ales sa se ocupe de bas si Greg Walls a fost recrutat pentru chitara solo. Vocalistul Neil Turbin la fel, fusese recrutat dupa ce fratele de 14 ani al lui Ian, Jason Rosenfeld a fost vocalist provizoriu. Weiss a fost inlocuit repede de Greg D'Angelo. Tommy Wise, asemeni a facut parte din trupa dar a renuntat chiar inainte ca trupa sa fie descoperita de o casa de discuri.
       Anthrax au avut mai multe aparitii la mai multe programe TV cum ar fi Married... with Children, WWE Raw, NewsRadio, Cheers, si Ask Dr. Ruth, printre altele. Scott Ian are un cameo in filmul Run Ronnie Run ( de-asemenea asigurand sound track - ul filmului cu trupa Titannica )si apare si in filmul din 2003 Calendar Girls. Melodia lor Madhouse este folosita si in jocurile video Grand Theft Auto: Vice City, V-Rock si Guitar Hero II. Melodia "Now It's Dark" a fost convertita in radioul jocului The Sims. Asemeni melodia Caught in a Mosh este si ea prezenta in Guitar Hero Encore: Rocks the 80s, si are o aparitie si in Guitar Hero: Smash Hits. In 2--6 Scott Ian a fost membru in reality show SuperGroup de la VH1 si a participat la mai multe show-uri cum ar fi I Love the 80s and I Love the 90s tot de la VH1. Anthrax au contribuit cu o melodie pentru The Beavis and Butt-Head Experience CD, un cover a melodiei de la Beastie Boys "Looking Down the Barrel of a Gun". La fel au facut si cu Poison My Eyes, pentru soundtrack-ul The Last Action Hero si au asigurat title track-ul pentru soundtrack-ul Bordello of Blood, au asigurat soundtrack-ul pentru filmul lui John Carpenter, Ghosts of Mars, lucrand cu alti directori si muzicieni in loc sa-si inregistreze propriile melodi. Pe albumul compilatie ECW:Extreme Music, Anthrax au inregistrat un cover al celor de la Metallica pentru melodia Phantom Lord.

      Membri curenti





      Anthrax.com

      video

      indians


        madhouse

       

      slayer

        Slayer este o trupă americană de thrash metal, formată în Huntington Park, California, în 1982 de către Tom Araya (bas și voce), Kerry King (chitară), Jeff Hanneman (chitară) și Dave Lombardo (baterie).
      Slayer, împreuna cu Metallica, Anthrax și Megadeth sunt considerați a fi pionierii thrash metalului, si au reusit pana in prezent sa vanda peste 15 milioane de albume la nivel mondial.



       Formația Slayer a fost formată în 1982 de către Jeff Hannemann și Kerry King, pe atunci colegi de școală. Aceștia erau mari fani Iron Maiden, Motorhead, Venom și Judas Priest. Kerry King aduce și basistul Tom Araya, cu care a mai cântat în trecut. Aceștia găsesc și bateristul Dave Lombardo, după ce le-a livrat o pizza. Acesta strângea bani pentru a-și cumpăra un set de tobe. În 1983, Brian Slagel se duce la un concert Slayer și le lasă și lor un loc de a înregistra o melodie pe compilația Metal Massacre. În 1983 aceștia realizează primul album care se numește Show no Mercy, cu influențe NWOBHM. În 1984 scot primul EP Haunting the Chapel, și spre sfârșit albumul live Live Undead. Acesta este defapt o înregistrare de studio, cu niste înregistrări dintr-un club. Brian Slagel le propune să mai rămână la casa lui de discuri, deoarece primul album a avut un succes neașteptat. În 1985 trupa scoate albumul Hell awaits. Acesta este cel mai brutal album scos, cu versuri numai despre iad și satan. În 1986 trupa se mută la casa de discuri Def Jam, care era destinată trupelor de rap și hip-hop. Rick Rubin a produs albumul. Reign in Blood este considerat un clasic care a influențat și trupe de death metal. Dave Lombardo a părăsit formația după acest album, fiind înlocuit de John Dette. Se va reîntoarce în 1987, și va mai înregistra albumele South of Heaven în 1988 și Seasons in the abyss în 1990. Dave Lombardo pleacă din formație în 1991. Decade of Aggression este ultimul album live scos cu Lombardo. Este înlocuit de Paul Bostaph din trupa Forbidden. În 1994 trupa scoate albumul Divine Intervention. Este primul album cu Paul Bostaph la tobe. În 1996 scot albumul Undisputed attitude, care este defapt un album de cover-uri punk. În 1998 Diabolus in Musica este un album care aduce mult cu nu metal-ul. Din această cauză a fost un album criticat. În 2001 trupa scoate albumul God hates us all, ultimul album cu Bostaph la tobe. Acesta este înlocuit de Dave Lombardo. Trupa scoate albumele Christ Illusion și World Painted Blood.


      Studio albums



        www.slayer.net


        video

         born to be wild


        raining blood


        south of heaven

         

        linkin park



          Linkin Park înseamnă rock alternativ, hip-hop şi electronic. Membrii trupei sunt originari din sudul Californiei.
        Istoria trupei a început acum noua sau zece ani,[Când?] atunci când Mike Shinoda, Brad Delson şi Rob Bourdon au pus bazele unei formaţii numite Xero. Ideea formării trupei a apărut in dormitorul vocalistului Mike Shinoda, unde acesta împreună cu Delson au înregistrat primul material, în 1996. Cei doi fuseseră colegi de şcoală. Acolo l-au intâlnit şi pe bateristul Rob Bourdon. Shinoda l-a racolat pe DJ-ul Joseph Hahn în timpul studiilor la Art Center College în Pasadena. Delson l-a adus pe basistul Dave "Phoenix" Farrell, care avea să părăsească trupa după colegiu, şi să se întoarcă după un an. Ultimul adus a fost Mark Wakefield; şi ulterior, trupa şi-a schimbat numele în Hybrid Theory (aceasta avea să fie titlul albumului lor de debut, lansat în 2000).
         "Cea mai mare greşeală pe care o fac unii este aceea de a spune că suntem doar o trupă de rock", va declara ulterior chitaristul de la Linkin Park, Brad Delson."Noi considerăm muzica noastră un hibrid a ceea ce am ascultat noi şase de-a lungul timpului. Titlul albumului nostru de debut, "Hybrid Theory" este de fapt numele pe care voiam sa-l purtăm ca trupă şi este rezultatul a şase moduri de a înţelege muzica şi a şase personalităţi artistice distincte."
         "Deşi stilurile noastre sunt diferite, am încercat ca sound-ul sa fie natural, sa nu fie forţat - asta înseamnă să ai identitate ca trupă", avea să spună şi bassistul Phoenix.

         Ultimul component al trupei a fost vocalistul Chester Bennington, din Arizona, fost solist al trupei Grey Daze. "Când aveam doi ani, ma pasiona ce cântau Foreigner. De cand am învăţat să vorbesc, spuneam tuturor că voi deveni cântăreţ", îşi aminteşte Chester Bennington
         Venirea lui Chester a survenit la puţin timp după plecarea lui Mark Wakefield, datorată tensiunilor existente în trupă (motivate în principal de faptul că formaţia nu izbutise să semneze încă cu o casă de discuri). Trupa s-a văzut nevoită să caute un nou vocalist care să-l înlocuiască pe Wakefield. Ei au trimis mai multe casete demo prietenilor şi diverselor cunoştinţe, cerând oamenilor interesaţi să-şi înregistreze propriile versuri pe casetă demo şi să o trimită înapoi. Chester Bennington şi soţia lui de-abia îşi cumpăraseră o casă în Phoenix, Arizona când un prieten i-a dat o asemenea casetă lui Chester. Chester a sunat imediat formaţia în acea seară şi le-a spus că era interesat să cânte cu ei.


        Chester Bennington, solistul trupei
         Cu Chester în formaţie, trupa a început să înregistreze. Produsul acestor înregistrări a fost EP-ul cu acelaşi nume ca al trupei, "Hybrid Theory". Marele noroc al formaţiei a fost când StreetWise Concepts and Culture, o companie de publicitate, a auzit câteva piese de pe "Hybrid Theory" şi au pus o melodie numită "Plaster" (prima versiune a piesei "One Step Closer") pe site-ul lor, recomandând-o drept o piesă a unei formaţii de viitor.
         Ulterior, formaţia avea să îşi schimbe numele în Linkin Park, aluzie la parcul Lincoln din Santa Monica. În 1999, aveau să semneze cu Warner Bros. Records.

        Hybrid Theory

         Pe 24 octombrie 2000, trupa avea să îşi lanseze albumul de debut. Intitulat "Hybrid Theory", albumul reprezenta aproape cinci ani de muncă intensă, şi a fost bine primit de către critici şi de către public, ajungând să vândă mai mult de 4.8 milioane de copii de-a lungul anului şi peste 14 milioane de copii până la momentul actual, plasând trei piese pe locul întâi în topuri. Albumul a fost nominalizat de trei ori la premiile Grammy, iar melodia "In The End" şi-a adjudecat două premii MTV (Best Rock Video şi Best Direction). Revista Rolling Stones l-a caracterizat ca având "douăsprezece melodii în care influenţele metal, rock, alternativ sau hip-hop se completează artistic, asemenea unor flăcări care se îmbină una în alta formând un foc indivizibil".
        Linkin park au participat în acea perioadă la nenumărate festivaluri, şi şi-au format propriul turneu, Project Revolution, unde au avut invitaţi artişti precum Cypress Hill, Adema şi Snoop Dogg.
        După întoarcerea lui Phoenix, Linkin Park a început lucrul la un album de remixuri, numit "Reanimation". Albumul a fost lansat pe 30 iulie 2002, şi a beneficiat de colaborări precum Black Thought, Jonathan Davis, Aaron Lewis şi mulţi alţii. "Reanimation" a vândut aproape 270.000 de copii doar în prima săptămână.

         

        Meteora


        Mike Shinoda
         Se ştie că lansarea unui al doilea album este o "afacere" complicată pentru orice muzician. Toţi pot spune că au avut la dispoziţie tot timpul din lume pentru a-şi pregăti albumul de debut, însă timpul care le-a fost aliat, acum le este cel mai mare duşman, pentru că fanii vor să asculte piese noi cât mai repede. Şi ce se poate întâmpla dacă albumul de debut a fost unul din cele mai bine vândute albume muzicale din istoria recentă?
        Pentru cei din jurul trupei, lansarea unui al doilea album care să urmeze imensului succes de care s-a bucurat "Hybrid Theory", a adus cu sine apariţia unei presiuni care părea a fi insurmontabilă. Dar membrii Linkin Park priveau totul în alt fel.
         "Nici nu vrem să ne gândim la faptul că trebuie sa vindem 10 milioane de copii ale unui album de fiecare dată. E ridicol", spune Bennington. "A fost o binecuvântare pentru noi sa vindem atât de multe albume; acest lucru nu se întâmplă prea des, chiar şi să reuşeşti o singură dată în carieră acest lucru reprezintă o realizare fantastică. Avem obligaţii faţă de fanii noştri. Nu ne vom aşeza confortabil să aşteptăm ca lumea sa ne cumpere albumul". "Iar daca ne cunoaşteţi, veţi şti că presiunea nu vine din afara, ci din interiorul trupei", spune Shinoda.
         "Am vrut doar să scoatem un alt album de care să fim mândri", spune Bourdon. " Ne-am concentrat asupra acestui lucru şi am muncit din greu pentru a crea melodii care să placă atât publicului cât şi nouă. Noi suntem cei mai îndârjiţi critici ai pieselor noastre". Dacă nu credeţi acest lucru, atunci luaţi în considerare faptul că Shinoda şi Bennington au scris 40 de refrene diferite pentru primul single al noului album, "Somewhere I Belong", până a ajunge la varianta finală.
         "Ştiam că trebuia să modificăm câteva lucruri la piesa această", spune Shinoda ridicând din umeri. "Deci am scris un refren nou, l-am înregistrat şi apoi l-am mixat. L-am ascultat a doua zi, iar Chester şi cu mine ne-am uitat unul la altul şi ne-am zis... 'Nu ştiu... cred că ar putea suna şi mai bine'. Şi apoi o luam de la capăt. A fost o muncă continuă care a înlăturat probabil tensiunea la care am fost supuşi în urma succesului primului nostru album şi a faptului că acest al doilea disc trebuia să se ridice la nivelul primului. Însă noi am rămas în continuare la fel de critici cu noi înşine şi am continuat să scriem melodii cât mai bune, care să placă şi să ne placă. Câţiva se aşteptau că noi să scoatem pe piaţă o versiune mai slabă a Hybrid Theory, care să fi fost întrucâtva mixată, transformată şi care să nu fi adus nimic nou, dar acest lucru nu este adevărat."
         Rezultatele acestei atitudini au apărut imediat: Meteora. Cele douăsprezece piese arată o maturizare a trupei, dar în acelaşi timp accentuând legătura strânsă dintre membrii Linkin Park, care se accentuează din ce în ce mai mult, o dată cu completarea formulei de către Bennington în 1999. Colaborând din nou, la fel ca şi în cazul primului album cu producătorul Don Gilmore, albumul a prins viaţă într-o varietate de studiouri, chiar şi în autocarul folosit în turnee sau în studiourile de acasă ale fiecărui membru. Astfel, în cazul acestui album cei de la Linkin Park au avut posibilitatea să experimenteze o paletă întreagă de stiluri şi sound-uri.
         În piese cum ar fi "Somewhere I Belong" apare un mariaj fericit între sample-uri triste şi sunete "grele" de chitară. În "Breaking The Habit" şi "Faint" apare pianul, iar în "Easier To Run" toate acestea se îmbină cu efecte complexe. În "Nobody's Listening" apare un flaut tradiţional japonez denumit "shakuhachi" care accentuează influenţele hip-hop ale acestei piese. Toate aceste aranjamente muzicale deosebite şi variate în acelaşi timp se îmbină perfect cu modul în care cei doi vocalisti ai trupei Bennington şi Shinoda se completează reciproc. Acest stil muzical, oarecum original, al celor de la Linkin Park te invită practic să le reasculti piesele.
         În timpul unui tuneu în Europa în 2002 membrilor trupei le-a căzut în mână o revistă care prezenta diferite destinaţii turistice din Grecia. Pe copertă, cuvântul "Meteora" şi poza care era alături le-au atras atenţia. De aici imaginaţia celor 6 s-a pus în mişcare.
         Meteora este un grup de şase mânăstiri care îşi înalţă vârfurile la peste 1500 de picioare deasupra câmpiilor din centrul Greciei, care dupa cum spune Bennington "parca sunt de pe alta planeta", ceea ce este intr-o oarecare masura adevarat (pentru a vedea cu ochii vostri uitati-va la James Bond, jucat de Roger Moore, care ii bate pe toti in perimetrul uneia dintre manastiri). Din limba greaca cuventul se traduce ca "cel care se roteste in aer". Este un termen care se potriveste perfect atat zonei respective din Grecia, cat si albumului Linkin Park. Tot Bennington completeaza "vrem sa piesele pe care le vom scrie sa emane aceeasi enegie pe care o emana titlul".
         "Este pe cat de epic, pe atat de frumos si se potriveste perfect cu mesajul pe care am vrut noi sa-l transmitem prin acest nou album" spune Shinoda. "Cei care viziteaza Meteora o fac pentru a se desprinde de stresul cotidian, pentru a fi singuri atunci cand simt ca trebuie sa ia o pauza si nu in ultimul rand pentru a se regasi pe ei insisi. Si de fapt, acesta este cea mai importanta tema pe care o abordeaza albumul si anume regasirea de sine. Fiecare piesa scoate la iveala sentimentele si emotiile ascunse adanc in suflet in momentul incare fiecare dintre noi incearca sa se regaseasca pe sine" completeaza Hahn.
         De aceasta data Bennington si Shinoda largesc cadrul emotional prezent pe Hybrid Theory. In piesele de pe acel album, dupa cum spune Shinoda, era vorba despre frustrare, furie, frica si confuzie, toate aceste sentimente avand drept concluzie catharsis-ul, fiind privite din perspectiva unui tanar. Prin contrast Meteora reflecta vietile membrilor Linkin Park, care au luat o turnura tumultoasa din momentul din care a fost lansat albumul lor de debut. "Am realizat turnee in intreaga lume timp de doi ani. Doar acest lucru te face sa te opresti pentru un timp si sa privesti in urma ta" spune Shinoda. "Intotdeauna am incercat ca cele mai importante sentimente umane sa se confrunte in piesele noatre, iar albumul acesta contine astfel de piese. Insa Meteora este diferita tocmai prin modul prin care am reusit sa zugravim conditia umana in fata acestor sentimente". "Este totusi un album care prezinta fata intunecata a lucrurilor, dar care la origine este un album care degaja optimism" spune Bennington. "Suntem inca aceeasi, dar acum vedem o luminita la capatul tunelului".
        Versurile piesei "Somewhere I Belong" de exemplu descriu teama si confuzie, dar refrenul aduce acel prim pas catre gasirea unui antidot pentru aceste sentimente. Bennington canta "Vreau sa ma vindec. Vreau sa simt ca sunt aproape de ceva real. Vreau sa gasesc ceea ce am dorit intotdeauna, undeva unde imi este locul".
        In "Breaking The Habit" el spune "Nu stiu pentru ce merita sa lupt. Sau de ce trebuie sa strig. Nu stiu de ce spun ceea ce nu cred. Nu stiu cum am ajuns aici. Stiu ca nu e bine. Asa ca asta seara renunt la obiceiul acesta".
         Inca o data, cei doi vocalisti canta impreuna pentru a aduce in prim plan un spectru bine inchegat de emotii si sentimente. Bennington si Shinoda sunt acum prin prisma atat a vocilor cat si a sentimentelor lor indivizibili. "Mike este un maestru al computerului si un foarte bun muzician" spune Hahn, realizand o diferenta intre cei doi. "Chester aduce la vedere emotia. Se completeaza reciproc intr-un mod 'yin-yang' formidabil".


        Linkin Park @ "Summer Sonic" 2006
         De fapt intreaga trupa suna matur in Meteora, ceea ce este o realizare extrem de rar intalinita. Faptul ca fiecare dintre ei isi pastreaza propriile atribute intr-o trupa foarte bine inchegata cum este Linkin Park in acest moment este la fel de formidabil. "De fapt nu stam foarte mult sa ne gandim la relatiile care s-au format intre noi", spune Bourdon. "Ne simtim doar foarte norocosi si suntem extrem fericiti ca ne-am gasit unul pe altul si ca ne comportam atat de bine impreuna".
        "Colaboram mult mai bine acum" spune Bennington. "Mike, de exemplu, ma cunoaste mai bine, la fel cum o fac si eu, iar acum ne este mult mai usor sa scriem versurile impreuna. In cazul nostru nu este posibil sa pastrezi secrete unul fata de celalalt. Trebuie sa iti deschizi sufletul, pentru ca si cel de langa tine sa faca acelasi lucru".
        Bineinteles ca avand astfel de relatii atat de deschise unul cu celalat, nu mai ai nevoie de phiholog, cine mai are nevoie de psiholog?
         "Exact", aproba Bennington zambind. "De altfel din acest motiv m-am si alaturat trupei".
        "Unii oamenii cred ca noi suntem doar o trupa rock" spune Brad Delson, chitaristul trupei. "Noi credem ca in muzica noastra se imbina mai multe genuri, ca de fapt ea este un hibrid pe care l-am creat noi sase". Acest lucru este evidentiat cel mai bine de insusi titlul albumului de debut Hybrid Theory, in care poti intalni un gen muzical in care se imbina rock agresiv, rock alternativ, hip-hop sau electronic, un gen muzical original care a devenit practic specific Linkin Park.



        Albume

        www.linkinpark.com

         numb

         

         leave out all the rest


         bleed it out


         in the end

        within temptation



         Within Temptation este o formaţie olandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 de către cântăreaţa Sharon den Adel şi chitaristul Robert Westerholt ;genul muzical al formaţiei este descris deseori în presă ca fiind metal simfonic, dar şi metal gothic. Solista, Sharon den Adel, a declarat în cadrul unui interviu că muzica lor se încadrează în sfera rock-ului simfonic.
         Imediat după lansarea albumului de debut numit Enter, formaţia s-a făcut remarcată în rândul unui grup mai restrâns de ascultători. Până în anul 2001, trupa a devenit cunoscută de un public mai numeros, prin intermediul single-ului „Ice Queen" extras de pe albumul Mother Earth, care a atins poziţia cu numărul 2 în topuri. De atunci, Within Temptation a câştigat de cinci ori consecutiv premiul Conamus Exportprijs.  Următorul lor album, intitulat The Silent Force a atins prima poziţie în topurile celor mai bine vândute produse în Germania, Olanda şi Belgia. Ultimul lor album, numit The Heart of Everything a obţinut aceleaşi poziţii.


         Planurile chitaristului olandez Robert Westerholt cu privire la înfinţarea propriei formaţii apăreau pe parcursul anului 1992.Ulterior, în adolescenţă, tânărul muzician a urmat cursuri de chitară, la îndemnul părinţilor.Fiind influenţat de muzica înregistrată de Tori Amos şi Paradise Lost, Westerholt a început să compună propriile sale cântece, colegul său din liceu, claviaturistul Martijn Westerholt susţinându-l îndeaproape.Cei doi instrumentişti au pus bazele unei formaţii numite The Circle, iar la finele anului 1992, primul lor disc a fost imprimat, purtând numele „Symphony No. 1”.La scurt timp însă, cântăreţul grupului, Ernst van der Loo, şi unul dintre chitarişti, Arijan Groenedijk, au părăsit proiectul.Ulterior, interpreta Carmen van der Ploeg şi basistul Ciro Palma se alăturau grupului,care avea să primească un contract de management; nefiind mulţumiţi de clauzele acordului, câţiva dintre membrii formaţiei au demisionat, iar grupul The Circle s-a desfiinţat.
         Continuându-şi studiile, Robert Westerholt a întâlnit-o la liceul pe tânăra cântăreaţă Sharon den Adel, în primăvara anului 1996.După ce a participat la una dintre repetiţiile formaţiei din care den Adel făcea parte, chitaristul i-a propus acesteia să i se alăture într-un nou proiect.Fiind completată de chitaristul Michiel Papenhove, claviaturistul Martijn Westerholt şi bateristul Ivar de Graaf,formaţia a primit numele Within Temptation.După ce a organizat sesiuni de înregistrare în studiourile Moskou din oraşul Utrecht, grupul a creat câteva discuri demonstrative. De îndată ce unul dintre discuri a ajuns la casa de discuri DSFA Records, cele două părţi au semnat un contract de management.La o săptămână după obţinerea contractului, componenţii formaţiei au început munca la primul material discografic.


         După trei săptămâni de înregistrări şi reorchestrări, primul album de studio al formaţiei, intitulat Enter era finalizat.Într-un interviu acordat publicaţiei olandeze Starfacts Robert Westerholt declara că procesul de imprimare a discului a fost „o experienţă plăcută şi foarte profesionistă”.Lansarea oficială a albumului Enter a avut loc la data de 7 aprilie 1997,fiind precedată de publicarea primului disc single al formaţiei, intitulat „Restless”.Albumul a stârnit aprecierile criticilor de specialitate, care remarcau vocea „catifelată” a lui Sharon den Adel, dar şi orchestraţiile specifice muzicii metal, influenţată de stilurile gotic şi simfonic.[13][15][16][17] Recenzorii au aclamat dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) şi Sharon den Adel (soprană), „care te duc cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele şi orchestraţiile ample conferă pieselor o tentă simfonică.”
         În prima parte a anului 2007 grupul concerta adesea împreună cu formaţia Orphanage, iar popularitatea lor creştea simţitor în Olanda.La data de 17 mai 1997 ansamblul Within Temptation era invitat să concerteze pe scena unuia dintre cele mai mari festivaluri de muzică metal din Olanda, Dynamo Open Air, care a avut loc în oraşul Eindhoven.Atât Enter, cât şi „Restless” au evoluat mediocru în clasamentele de specialitate din Olanda, neavând parte de promovare adiacentă lansării lor.Pe parcursul anului 1997, în timp ce formaţia susţinea un turneu regional,basistul Ivar de Graaf a demisionat şi a fost înlocuit de către Ciro Palma.
         La data de 21 iulie 1998 a început comercializarea unui nou material discografic, intitulat The Dance.Fiind un disc în format extended play, acesta conţine câteva cântece noi precum „The Dance” sau „The Other Half (of Me)”, dar şi versiuni remixate ale unor piese de pe albumul Enter: „Restless”, „Candles” şi „Pearls of Light”.Pe parcursul anului 1999 formaţia şi-a întrerupt seria de concerte, pentru a-şi lansa propriul studio de înregistrări.La finele aceluiaşi an membrii Within Temptation începeau înregistrările pentru un nou album de studio.


         După trei săptămâni de înregistrări şi reorchestrări, primul album de studio al formaţiei, intitulat Enter era finalizat.Într-un interviu acordat publicaţiei olandeze Starfacts Robert Westerholt declara că procesul de imprimare a discului a fost „o experienţă plăcută şi foarte profesionistă”.Lansarea oficială a albumului Enter a avut loc la data de 7 aprilie 1997, fiind precedată de publicarea primului disc single al formaţiei, intitulat „Restless”.Albumul a stârnit aprecierile criticilor de specialitate, care remarcau vocea „catifelată” a lui Sharon den Adel, dar şi orchestraţiile specifice muzicii metal, influenţată de stilurile gotic şi simfonic. Recenzorii au aclamat dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) şi Sharon den Adel (soprană), „care te duc cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele şi orchestraţiile ample conferă pieselor o tentă simfonică.”
         În prima parte a anului 2007 grupul concerta adesea împreună cu formaţia Orphanage, iar popularitatea lor creştea simţitor în Olanda. La data de 17 mai 1997 ansamblul Within Temptation era invitat să concerteze pe scena unuia dintre cele mai mari festivaluri de muzică metal din Olanda, Dynamo Open Air, care a avut loc în oraşul Eindhoven.Atât Enter, cât şi „Restless” au evoluat mediocru în clasamentele de specialitate din Olanda, neavând parte de promovare adiacentă lansării lor.Pe parcursul anului 1997, în timp ce formaţia susţinea un turneu regional,basistul Ivar de Graaf a demisionat şi a fost înlocuit de către Ciro Palma.
         La data de 21 iulie 1998 a început comercializarea unui nou material discografic, intitulat The Dance.Fiind un disc în format extended play, acesta conţine câteva cântece noi precum „The Dance” sau „The Other Half (of Me)”, dar şi versiuni remixate ale unor piese de pe albumul Enter: „Restless”, „Candles” şi „Pearls of Light”.Pe parcursul anului 1999 formaţia şi-a întrerupt seria de concerte, pentru a-şi lansa propriul studio de înregistrări. La finele aceluiaşi an membrii Within Temptation începeau înregistrările pentru un nou album de studio.


         Anul 2000 a fost unul plin de evenimente pentru Within Temptation, deoarece au început noi mini concerte de promovare, în cadrul cărora au cântat pe scenele unor mari trei festivaluri olandeze: Waterpop, Bospop şi Lowlands. În acelaşi an s-au întors în studiouri pentru a înregistra cel de-al doilea album al formaţiei. Acesta a fost lansat pe 1 decembrie în Ţările de Jos sub numele de Mother Earth. Albumul a fost un hit, a primit recenzii pozitive din partea criticilor şi a reuşit să atingă poziţia cu numărul doi în topul celor mai bine vândute albume din Olanda[26].
        Primul single extras de pe acest album a fost Our Farewell, care nu a intrat niciodată în topuri. Cel de-al doilea extras pe single a fost Ice Queen. Acesta a deschis drumul formaţiei spre succes, obţinând în anul 2001 locul patru în topurile din Olanda, dar a câştigat şi prima poziţie în Belgia. Astfel Ice Queen a devenit cel mai de succes single al trupei până în acel moment. Succesul s-a repetat şi la următorul single, Mother Earth, care a ajuns pe poziţia cu numărul trei în Olanda.
         Anul 2001 a adus câteva schimbări majore în componenţa formaţiei. Ruud Adrianus Jolie a devenit cel de-al doilea chitarist, babistul Ivar de Graaf a fost înlocuit de Stephen van Haestregt, iar Martijn Westerholt (ce suferea de febră glandulară) a fost înlocuit de Martijn Spierenburg. După o perioadă Westerholt a început un nou proiect, trupa Delain.
         În anul 2002 trupa a început să fie aclamată de un număr mai mare de ascultători, precedând succesul albumului Mother Earth. Ei au susţinut concerte în Franţa şi Mexic. În acelaşi an au câştigat primul lor mare premiu, Harpa de Argint olandeză. În anul 2003 au început un turneu internaţional alături de trupa britanică Paradise Lost şi au relansat albumului Mother Earth în câteva ţări din Europa. Acesta a avut un succes neaşteptat în Germania, unde a câştigat discul de platină şi poziţia cu numărul şapte în topuri; deasemenea relansarea single-ului Ice Queen a beneficiat de succes, acesta reintrând în topuri. În schimb, regiunea Benelux a beneficiat de un material diferit, un cover pentru melodia Running Up That Hill a lui Kate Bush. Formaţia a participat la multe festivaluri muzicale din Olanda, în timp ce DVD-ul lor, Mother Earth a câştigat prestigiosul premiu Edison.
        Planurile pentru cel de-al treilea album s-au materializat în momentul în care, The Silent Force a ieşit pe piaţă la 15 noiembrie 2004 în Europa. Produs de către Daniel Gibson, produsul a atins instantaneu prima poziţie în Olanda şi a reuşit să intre în multe topuri din ţările europene.La numai două luni de la lansarea oficială, The Silent Force a câştigat discuri de aur în Germania, Olanda şi Belgia, dar şi în Finlanda la mijlocul anului 2005. Recenziile făcute de către critici au fost în general pozitive. Site-ul RockReviews i-a acordat 9 stele din 10 şi a specificat că zilele în care formaţia Within Temptation se axa mai mult pe sunete clasice ale muzicii rock au trecut. Ei au remarcat deasemenea şi „frumoasa voce a lui Adel", dar şi stilul muzical unic al trupei.
        Într-un interviu acordat site-ului Buzznet, Sharon den Adel a precizat referitor la titlul albumului :
        "Titlul ultimului nostru album, The Silent Force este de fapt titlul unei cărţi scrise de un autor olandez pe nume Louis Couperus la începutul secolului 19 (care a locuit în Indonezia). Toate melodiile incluse pe acest album au o oarecare legătură cu această carte (sau cel puţin numai titlul)"
         Pentru a promova albumul, trupa a început un nou turneu internaţional în anul 2005 compus din multe concerte de-a lungul Europei (incluzând şi primul lor mare concert în Londra), dar şi unul în Dubai[29]. Stand My Ground, Memories şi Angels sunt cele trei single-uri extrase de pe albumul The Silent Forces ce au continuat succesul formaţiei în topurile din Europa, ajutând Within Temptation să câştige cel de-al doilea premiu Edison. Stand My Ground a fost inclus pe trailerul filmului Blood and Chocolate.
        Formaţia a inclus şi coloana sonoră pentru jocul video Knights of the Temple: Infernal Crusade, ce a fost lansat în anul 2004.
         În luna ianuarie a anului 2006, Within Temptation a câştigat premiul Dutch Pop Prize (pentru cea mai mare contribuţie pop în cadrul muzicii din Olanda) şi Dutch Export Prize (pentru cel mai bine vândut artist Olandez în afara Ţărilor de Jos).
         Începând înregistrările la cel de-al patrulea album încă din anul 2006, trupa Within Temptation a revenit pe piaţa muzicală în primăvara anului 2007 cu un nou material, sub numele de The Heart of Everything. Datele oficiale ale lansării au variat pe cuprinsul Europei, iar albumul a fost lansat în acelaşi an şi în ţări precum S.U.A. sau Japonia. Albumul a primit recenzii bune în general, site-uri precum RockReviews sau Metal Hammer dându-i nouă stele din zece. Criticii au remarcat stilul mult mai comercial adoptat de către trupă şi stagnarea formaţiei din punct de vedere al complexităţii muzicii sale.
         Într-un interviu, Sharon den Adel, solista Within Temptation a comentat titlul albumului: „Tema de bază a albumului este: Ce găsim important în viaţă? Care este centrul vieţii noastre individuale? Acesta este sensul titlului „The Heart of Everything" - care sunt lucrurile importante din viaţă? - deoarece trebuie să luăm multe decizii în viaţă. Pe acest album vorbim despre religie într-un mod, dar şi despre sacrificiu...fiecare melodie este inspirată de diferite decizii importante ce trebuie luate în viaţă."
        What Have You Done este primul single extras de pe album şi reprezintă o colaborare cu Keith Caputo, solistul formaţiei Life of Agony. Frozen a fost ales drept cel de-al doilea single, al cărui videoclip a fost filmat în România. The Howling şi Al I Needsunt single-urile trei, respectiv patru, extrase de pe album. Aceste melodii au urcat în topurile din Europa şi au reuşit să aducă albumul The Heart of Everithing pe poziţia cu numărul 1 în topurile celor mai bine vândute produse.
         Casa de înregistrări Roadrunner Records a lansat şi un nou EP, denumit The Howling, după cel de-al treilea single extras de pe albumul The Heart of Everything. Acest EP conţine singleul căruia îi poartă numele, dar şi patru melodii de pe albumul The Silent Force.
         Pentru o bună promovare, formaţia a început alături de trupa italiană Lacuna Coil un turneu în Statele Unite. Deasemenea trupa s-a stabilit pentru câteva luni în America, pentru a putea participa la o serie de concerte şi festivaluri.
         La finele anului 2007, membrii Within Temptation au declarat că vor începe înregistrările pentru un nou album. Data lansării menţionată este 2009-2010.


        Albume de studio

        Albume live/DVD

        Discuri EP

        Discuri single


        www.within-temptation.com

        video

        frozen


         memories


         mother earth




          stand my ground


        the howling


        what have you done