richardo ricci blog...despre rock: alice cooper




Nume naştere	Vincent Damon Furnier
Data şi locul naşterii	4 februarie 1948 Detroit, Michigan, SUA
Gen muzical	Rock, hard rock, shock rock, garage rock, glam rock, heavy metal
Ocupaţie	Cântăreţ Textier Actor DJ
Ani de activitate	1964 - prezent
Website	AliceCooper.com

Alice Cooper este o formatie in fruntea caruia se afla Vincent Damon Furnier si care promova muzica heavy metal. Inspirata din diferite alte genuri de muzica (garage rock) si din filme de groaza, trupa si-a construit o imagine total diferita de cea a contemporanilor. Scena lor era adesea incarcata cu scaune electrice, ghilotine, sange fals, serpi boa uriasi. Desi aspectul socant al scenei uimea intreaga audienta, muzica lor nu era cu mult diferita de a celorlalti: sunet de chitara, rock & roll si uneori mici secvente psihedelice. Dupa ce grupul s-a despartit, Furnier a decis sa urmeze o cariera solo sub aceeasi denumire; muzica lui pastra tendinta heavy metal si scena era la fel de sinistru aranjata, fapt pentru care a fost numit regele rockului socant.
Furnier a format primul sau grup, Earwigs, in timpul adolescentei sale, in Arizona anilor 60. Dupa ce a schimbat numele formatiei in Spiders, trupa a decis ca cel mai bine i se potriveste „Nazz”. Primele melodii lansate au avut destul de mult succes pe plan local. In 1968, dupa ce a descoperit ca exista o alta trupa cu acelasi nume, si-a schimbat definitiv titulatura in Alice Cooper. Conform legendei, acesta a ales denumirea in timpul unei sedinte de spiritism in care a descoperit ca este o reincarnare a unei personalitati din secolul 17. Formata din solistul Furnier, chitaristii Mike Bruce si Glen Buxton, basistul Dennis Dunaway si tobosarul Neal Smith, trupa s-a mutat in California in 1968. Acolo, grupul i-a intalnit pe Shep Gordon, care mai tarziu a devenit manager, si pe Frank Zappa, care a intermediat un contract cu studioul Straight Records.

Alice Cooper a lansat primul album, „Pretties for You” in 1969. Un an mai tarziu a aparut „Easy Action” dar fara succes. Reputatia formatiei in Los Angeles incepea sa scada, motiv pentru care baietii au decis sa plece in Detroit. In urmatorul an, grupul a incercat sa isi imbunatateasca imaginea. La sfarsitul lui 1970, contractul acestuia a fost transferat la Warner Bros. si un al treilea album a iesit din studio.

Cu ajutorul lui Bob Ezrin, Alice Cooper si-a dezvoltat preocuparea pentru heavy metal si a lansat „Love It to Death” impreuna cu piesa „Eighteen” ajunsa pe locul 21 in top. Succesul i-a permis trupei sa isi imbunatateasca stilul si calitatea sunetului si sa primesca propuneri pentru spectacole atat in SUA cat si in Marea Britanie. „Killer” aparut in 1971 a primit aurul iar „School's Out” din 1972 a depasit recordul de vanzari fiind comercializat in mai mult de un milion de copii.
„Billion Dollar Babies”, lansat un an mai tarziu, a devenit cel mai de succes album atingand pozitia 1 in topurile americane si britanice; hitul „No More Mr. Nice Guy” a urcat pe pozitia 25. In 1973 a aparut „Muscle of Love” dupa care formatia a decis sa se ocupe de alte proiecte. Furnier a ales o cariera solo si restul grupului a continuat sa cante sub denumirea de Billion Dollar Babies. In 1974, compilatia dupa albumele semnate Warner Bros a ajuns in Top 10.

Pentru primul sau album solo, Cooper i-a angajat pe Lou Reed de la Rock 'N' Roll Animal, chitaristii Dick Wagner si Steve Hunter, basistul Prakash John, Joseph Chrowski la clape si tobosarul Penti Glan. „Welcome to My Nightmare” a fost lansat in vara lui 1975 si a inregistrat destul de mult succes prin balada „Only Women Bleed”. Dupa urmatoarea aparitie „Alice Cooper Goes to Hell”, cariera sa a inceput sa se destrame, partial datorita influentelor noilor generatii si partial datorita dependentei de bautura. Cooper a intrat la reabilitare in 1978 si a scris un album impreuna cu Bernie Taupin despre aceasta experienta intitulat „From the Inside” (1978). La inceputul anilor 80, Cooper a continuat sa inregistreze si alte cantece dar popularitatea lui a scazut dramatic.
Cantaretul a revenit cu succes abia la sfarsitul anilor 80, prin coloanele sonore a numeroaselor filme horror si melodiile prelucrate de multi artisti pop-metal. „Constrictor” (1986) anunta o noua atitudine dar „Trash” a definitivat stilul cantaretului. Produs de Desmond Child, albumul includea piese realizate in colaborare cu Jon Bon Jovi, Richie Sambora si Aerosmith. Desi ajuns in top 10 in Marea Britanie a urcat doar pe locul 20 in SUA. Cooper a inceput sa calatoreasca, sa joace ocazional in filme si nu s-a oprit din cantat. Productiile din 1991 - „Hey Stoopid” si 1994 – „The Last Temptation” l-au incadrat pe artist in randul cantaretilor profesionisti. Dupa o creatie live, „Fistful of Alice”, artistul a revenit la studioul Spitfire in 2000, inregistrand „Brutal Planet”.